unde? cum? de ce?…si mai ales cand? e primavara… poate chiar e primavara si eu nu mi am dat seama. la mine…sincer…ploua…si e un nor mare care mi striveste creieru’…. stau si ma uit la mine. intr o balta…o balta din ploaia mea… si mi dau seama ca am devenit tocmai ce nu vroiam sa fiu. ma uit la cei din juru’ meu…la ei se pare ca e soare…eeh, nu chiar la toti… si ce mai vad? aaa…mai sunt unii…asa mai isteti, pt care desi e soare, isi iau umbrela si cizmele de cauciuc… oare asa faceam si eu? probabil ca da. dar acum ploua…si sunt desculta, si invizibila. prietenii mi vad umbra…doar ei, restu nu vad nimic. noroc cu fumu’ de tigara care mai demonstreaza ca inca respir (metaforic vorbind…respir)…. astept soarele….l am mai asteptat eu o data, si ce crezi? a intarziat vre un an…timp in care a ars o pe maidan cu o….cum sa i spun…o…o vrabiuta…
…dar azi mi am luat inima n dinti si am zis stop…de maine o sa fug de nori, sa vedem ce o sa se intample…nu mai am nevoie nici de soare…vreau sa fie noapte…noaptea mea!

…tu pe mine si eu pe tine…sa ne mintim pana atingem fericirea. da, vorbesc cu tine acum, desi probabil tu nu citesti. dar asta nu ma impiedica sa continui, in definitiv eu intotdeauna vorbeam, tu mai niciodata nu ascultai. acum totu’ mi se pare ca o telenovela de prost gust…paradoxal, intotdeauna am catalogat telenovelele ca povesti de doi bani…probabil ca asta traiesc eu acum…multumita tie.
…nu e decat o alta poveste de asa zisa iubire care se termina prost.o alta poveste care o sa plictiseasca lumea. o poveste de care m am incapatanat sa tin cu dintii, pentru ca tu sa te debarasezi de ea fara nicio pudoare…
…mi-ar placea sa existe un un undo pentru viata…nu am nevoie de delete, pt ca probabil as repeta greselile deja facute…totusi as vrea sa ma intorc un pic in timp, sa te cunosc din nou, sa ma indragostesc din nou, sa fim fericiti din nou, dar sa nu mai cred toate minciunile frumoase cu care m ai hranit tot timpu’ asta…
…as vrea sa te vad fericit…macar o data in viata asta sa fii si tu fericit…
…poate pe ea nu o sa o mai minti…succes…

Poate că, alături de a-ţi pierde speranţa cel mai mare păcat rămâne să minţi.

Poate ca….poate ca ne jucam in fiecare zi, ne jucam de a viata, poate ca pana la urma viata e totusi o mare scena. Da’ ce scena…Poate ca ne place sa filozofam…poate ca da…si poate ca pierdem mult timp cu asta, degeaba… Poate ca doamna pe care am calcat o pe picior din greseala in autobuz chiar nu a auzit ca mi am cerut scuzele de rigoare, si de asta a reactionat asa urat, da’ poate ca a citit prin ochii mei cuvintele dulci pe care i le adresam in gand…
Poate e mai bine sa nu regretam, poate e mai bine sa gresim mai mult…poate e mai bine sa ne sub.estimam prietenii, ca sa ne surpinda la final, poate e mai bine sa uitam…NU, sa nu uitam…da sigur e mai bine sa iertam, poate e mai usor sa credem in vise, asa poate ele o sa se si implineasca. poate e mai bine sa nu iubim, daca n am iubi, poate n am fi dezamagiti, poate el nu ar face atatea si atatea greseli, poate ar fi mai vizibil, poate………
Asta e primul meu post…. scris dintr o oarecare dorinta de exteriorizare. intotdeauna am fost o fire introvertita, asa ca vreau sa vad cum e sa vorbesc…