e primavara

unde? cum? de ce?…si mai ales cand? e primavara… poate chiar e primavara si eu nu mi am dat seama. la mine…sincer…ploua…si e un nor mare care mi striveste creieru’…. stau si ma uit la mine. intr o balta…o balta din ploaia mea… si mi dau seama ca am devenit tocmai ce nu vroiam sa fiu. ma uit la cei din juru’ meu…la ei se pare ca e soare…eeh, nu chiar la toti… si ce mai vad? aaa…mai sunt unii…asa mai isteti, pt care desi e soare, isi iau umbrela si cizmele de cauciuc… oare asa faceam si eu? probabil ca da. dar acum ploua…si sunt desculta, si invizibila. prietenii mi vad umbra…doar ei, restu nu vad nimic. noroc cu fumu’ de tigara care mai demonstreaza ca inca respir (metaforic vorbind…respir)…. astept soarele….l am mai asteptat eu o data, si ce crezi? a intarziat vre un an…timp in care a ars o pe maidan cu o….cum sa i spun…o…o vrabiuta…
…dar azi mi am luat inima n dinti si am zis stop…de maine o sa fug de nori, sa vedem ce o sa se intample…nu mai am nevoie nici de soare…vreau sa fie noapte…noaptea mea!